yes, i know my way

Eram dea dreptul ratacita in cimintir si mai auzeam si voci de treuram ca un chuwawa.Ma apropii de zona din care veneau vocle cu coada intre picioare si cu urechile jos.
"Sunt curajoasa!"imi spuneam eu in gand dand niste tufisuri la oparte.

-Nu am probleme psihologice,am vazut stiu sigur!spun aproape tipand cu doua bilute de lacrimi in ochi.Ce se aude?spun ciulindu-mi urechile.

-Off, frate... ei bine... iesi odata afara ! am spus eu cu un ton rece, dupa care mi-am scos sabia. 10 secunde...sau... mori!

Am privit in jur... nu se vedea nimic.
-La naiba, unde e??? intreb eu putin iritat.

-Stati asa.Cunosc tremurul asta.spun indreptandu-ma spre tufis unde o gasisem pe Hana.Vedeti?Ce va speriati atat?

Ma speriasem auzid vorbele acelea si imi dadusera lacrimile si esind din tufisuri.
-Nu-mi face-ti rau va rog frumos! spun eu cu capul in pamant fara sa vad cine era perosanele din fata mea.

-Ce te sperii asa Hana-chan? Suntem doar noi.spun zambind si ridicandu-i capul aratandu-i ca nu e nimeni rau.

-Tsk... ce e cu toata agitatia asta la miezul noptii? Eu am plecat. spun intorcandu-ma

-Te duci sa omori pe cineva?spun ranjind.Sa ai grija sa stai cu garda sus la orice pisica fricoasa din tufisuri.spun incepand sa chicotesc dar nu vroiam sa sune a comentariu rau.

Ma opresc la auzul vorbelor ei.
-Tu nu poti intelege... soptesc eu oarecum intristat.

Ii dau o palma peste ceafa lui Yume si ma indrept spre un mormant mai mare,ma sui pe el si apoi in copac ramanad acolo uitandu-ma la cer care era ciudat de linistit in seara aceea.

-De parca tu ai intelege cand ti-am zis ca vad spirite.soptesc mai mult pentru mine si ma pun langa mormantul pe care pusesem florile mai devreme.

Ma plimbam pe drum avand mainile in buzunarele blugilor. M-am oprit in fata cimitirului.
"Mmmm, oare cum a ajuns aici?" m-am intrebat.
Am dat discret din umeri pasind printre morminte. Nu mai fusesem de mult pe acolo. Mai exact de la moartea parintilor mei. La inmormantarea matusii nu am vrut sa ma duc.

Putin mai departe de mine am vazut cateva persoane.
-Ciudat loc pentru o intrunire! am zis mai mult pentru mine rezemandu-ma de scoarta unui copac.

Mi-am ciufulit parul, privindui pe cei din jur.
-Hmm... e ciudat, ce cautati voi la ora asta prin cimitir?

-Exact.... oleaca mai inainte eram singur... acuma sunt inconjurat de atatea fufe... si de un asasin. spun si imi dau ochii peste cap.

N-am luat in seama comentariul baiatului si am inchis ochii nepasandu-mi de ce se intampla in jurul meu.

Stateam fara sa ma uit la baiat.
-Tatal meu.spun soptit mai mult pentru mine .

-Ahm, eu am motive, presupun. am zis oftand, luand un tip mort de langa un copac.
-Vezi?