I want to fly, but do not have wings ...

OCC: Camera lui Adelle, seara, toamna tarzie, ora 20:00, furtuna.

BIC:

Statea intinsa pe canapea tinand in maini o carte veche, un roman. Privirea ii fugea agale pe randurile negre si pline de litere, iar ea se chinuia sa inteleaga unele chestii. Nu'i prea reusea. Ploaia se lovea cu salbaticie de geamul de la usa balconului dandu'i o stare de neliniste. Se temea ca ceva ar putea sa se intample. Se ridica brusc privindu'si camera. Patul de culoarea mierii era neatins, biroul era deja plin cu foi, carti si alte tampenii, laptopul statea aruncat pe un fotoliu, iar dulapul era gata aranjat cu lucrurile pe care si le aduse, o multime daca ai fi intreba'to pe ea. Deodata fulgera si Adelle tresari.

-Pour l'amour de Dieu Adelle, devii paranoica, murmura ea.
Se ridica dupa canapea si merse spre micuta bucatarie pe care o avea in casa. Trebuia sa'si faca un ceai, si mai ales sa ia un calmant. Capul incepuse sa'i bubuie, poate de la zgomotul infernal ce'l producea ploaia.

Deschise usa larg, pasiind calm inauntru. Isi ciufuli parul, ganditor. Mergea teleghidat de zgomote spre bucatarie. Se opri in cadrul usii, priviind-o. Trecu prin spatele ei, mergand spre masa. Se aseza pe un scaun, aruncandu-si rucsacul cu pistolul vechi.

Se intoarse spre el si aproape scapa cana din mana. Se sprijini de marginea mesei ducandu'si mana la inima.
-Tu vrei sa ma omori? intreba ea cu un puternic accent frantuzesc.

-Esti bine, mon chaton? o intreb, ridicandu-mi privirea de la cana sparta, la fata ei. Esti, deodata, palida. ii zic, calm.

-Mon cher seigneur, asa de repede vrei sa scapi de mine? intreba ea rasufland usor speriata.

-Non, mon amour. ii zic, zambiindu-i sarmant. Ai ceva de baut cu alcool? o intreb.

-Oui, un moment, spuse ea si deschise dulapul scotand o sticla de vin rosu frantuzesc.

-Nu ma refeream totusi la vin. Poate bere, whisky.. am mormait.

-Ainsi que de faire mal, murmura ea nemultumita si cauta ce dorea baiatul.

Mi-am ciufulit parul, era un fel de tic. Am deschis frigiderul, gasind o doza de bere.

Baga sticla cu vin la loc si puse apa pentru alt ceai. Merse in sufragerie si lua un calmant, sperand ca o va lasa capul.

-Esti bine, mi bella? o intreb, din pragul usii. M-am trantit pe canapea, zambiind.

-Vous savez combien je déteste cette langue? intreba ea cand il auzi.

Ridic din umeri, cautand telefonul prin buzunarele blugilor

Intra inapoi in bucatarie si stise focul aragazului.

-Ce naibii mai vrea si asta? tip, clar vorbea cu mine.

Tresari si se intoarse in camera privindu'l.
-Esti bine? il intreba ea analizandu'l atenta.

-Da, mon amour. Imi pare rau ca am tipat.

Stii, ar trebui sa tii cont si de urechile mele, spun eu asezandu'ma langa el. Imi las capul pe umarul lui si il privesc.

-Scuze, mon chaton. ii zic, punandu-mi o mana dupa gatul ei

Dau putin din cap si privesc tavanul cascand usor plictisita.

-Iesim pe undeva? o intreb, cascand

-Nu am niciun chef, ingana ea si inchise ochii plictisita.