Dark esprits...

OCC: Cabana abandonata, gradina, noaptea, ora 12:45, toamna tarzie.

BIC:
A iesit afara din acea casa cutremurata de un gand intunecat. Nu stia ce'i cu ea, de la un timp nu se simtea in largul ei. Vroia sa gaseasca pe cineva cu care sa vorbeasca, dar stia ca nu poate, deoarece face parte dintr'o familie renumita si daca cineva ar fi aflat secretele ei cu adevar viata ei s'ar fi transformat intr'un calvar. Ii era dor de zilee insorite din Paris, ii era dor de toate rochile acelea pline cu volane pe care le purta acolo fiind fiica cea mai mica a familiei 'de Tournier. Se asea pe un leagan si incepu sa'si balanseze corpul usor, vrand parca sa'si aminteasca de zilele cand facea asta in curtea conacului ei din Paris. Ar fi dorit sa planga, dar ar fi dat dovada doar de slabiciune. Ea nu era slaba, si ar fi putut inchide gura oricarui om care ar fi spus ca este slaba. Ea era puternica stia sa lupte pentru ce vrea si de asemenea sa obtina acel lucru, dar azi, azi se simtea ca o lasa. Daca acum ar fi venit cineva la ea si i'ar fi spus "Esti slaba Adelle!", ea ar fi recunoscut si l'ar fi completat spunand ca este si lasa.

Stateam pe o buturuga de langa cabana, priviind calm cerul.

-Pour l'amour de Dieu, Adelle, aguna'te, isi spuse ea dar tot ce facu e sa cada si mai atre in acea depresie care pusese stapanire pe ea.

M-am ridicat incet, priviind in jurul meu. In scurt timp am observat-o pe Adda. Parea ingandurata.

Privirea ii cazu asupra pamantului. Isi netezi fusta pe care o purta.

Am venit in spatele ei, luand-o pe sus si invartind-o.

Tresari si il privi cu coada ochiului.
-Maître était là? intreba ea.

-Da... am zis, lasand-o pe pamant. Imi duc mana dupa gatul ei

-Nu am stiu, spuse ea privindu'l.

-Esti bine? o intreb, priviind-o atent. Nu pare OK.

-Je suis bien, minti ea. Se uita la cer.

-Nu te cred. ii zic serios. Spune-mi adevarul, mon chaton

-Nu este nimic, spuse ea privindu'l in ochi. Stai linistit, adauga si privi cerul. Nu vroia sa'l necajeasca si pe el cu problemele ei.

-Daca te gandesti, cumva, ca m-ai "necaji" sau cum ii zici tu, nu e asa. SUnt stapanul tau, am dreptu sa stiu.

-Nu am nimic, spuse ea si ofta. Chiar nu vroia sa vorbeasca despre asta.

O privesc sceptic.
-Bine. Ma las batut. ii spun, oftand

Se indeparta de el asezandu;se din nou pe leagan. Incepu sa'si balanseze din nou corpul.